pilaf buuuuuuun si ieeeeftiiiiiiiiiiin

iaca una din mancarurile mele favorite: pilaful.

ingrediente:

2-300 g inimioare si pipote de pui
2 cepe
1 morcov mai mititel
1/2 legatura de patrunjel

calim ceapa si morcovul in ulei sau unt, ce-o fi. eu dau focul mic si astept rabdatoare pana devine sticloasa si miroase dulce (nu a grasime sau ceapa arsa, va rog, ca-mi da crize de fiere).
adaugam pipotele si inimioarele si ceva apa.
fierbem pana sunt comestibile aceleasi pipote si inimioare. completam cu apa, daca e cazul. dupa ce au fiert, lasam apa sa scada, singurul motiv fiind proportia apa-orez*, care-i mai greu de determinat daca mai este apa-n cratita.
trucul propriu (vorba vine, ca-i de la matusa victorie) e ca, dupa ce-am pus orezul, am completat apa, am gustat de sare si am pus si patrunjelul tocat, sa punem cratita la cuptor. nu se lipeste, nu se zdrobeste si nu se arde, daca nu adormim langa el. in lipsa cuptorului, o cratita groasa, cum ar fi, de exemplu, de tuci emailat, si focul cel mai mic de la ochiul cel mai mic al aragazului ofera aproximativ aceleasi rezultate. daca va abtineti si nu va apucati sa amestecati, bineinteles.

* proportia este, pentru orez alb cu bob lung, de 2 masuri de apa la 1 de orez. e bine, daca nu aveti orez prefiert sau brun sau salbatic, care au mai putin amidon, sa spalati bine orezul, in apa rece, de cateva ori, pana apa pe care-o scurgeti devine aproape limpede.

mic dejun aproape sanatos

cu accentul pe 'aproape', bineinteles.
asadar: iaurt gras (din lapte de oaie si bivolita, daca se poate), cereale, de preferat ne-expandate si ne-extrudate, cat mai naturale carevasazica, o banana (sau un mar sau o para sau o gutuie) taiata bucatele, o punga mica de stafide (sau struguri sau prune sau visine sau ce e mai de sezon) si o lingurita cu varf de zahar brun sau o lingurita de miere. iaurtul se poate inlocui cu lapte acru (din ala pe care-l poate face orisicine din lapte nefiert) sau chefir. puteti inlocui zaharul cu o lingurita de dulceata mai acrisoara, de un paregzamplu sau puteti sa va faceti de cap in orice fel doriti, numai sa va placa.
amestecati bine si mancati cu pofta.
cu multumirile de rigoare domnisoarei astrydt si cu precizarea ca ea foloseste iaurt slab, spre deosebire de (aproape) sanatoasa de mine.

mic dejun de mare lene

pe scurt, frankfurteri de la muresan (pentru cine nu-i din cluj, una din legendele carnivore ale clujului, cele mai bune produse traditionale, afumate cu fum si condimentate cu sare, piper si usturoi adevarat), pita de casa cu masline si chimen, facuta ieri cu manutele-astea doua, sos picant de la pizzeria de vizavi (ca am uitat, pentru a 287-a oara, sa iau mustar).

Cartoafe coapte

Cum de-am uitat? Habar nu am... Trebuia să se facă iarnă zdravănă.

Se iau piciocile/perele de pământ/peruștele/barabulele/cartoafele și se spală bine-bine-bine, dacă vă place sa le mâncați cu coajă cu tot, ca și mie. O soluție e să folosiți o drăcie din aia de frecat tigăi din plastic (arată ca spălătoarea din sârmă, doar că e din plastic). Foarte utilă la casa omului, mă jur pe pompița de detergent încorporată în chiuvetă.

Se dau la cuptorul încălzit bine (4-5 la gaz, 180 grade la electricitate) și se așteaptă cu ceva răbdare, în funcție de mărimea ziselor cartoafe, până sunt gata și se fac terci la cea mai mica apăsare,  iar coaja e puțin crocantă. Ca să nu aștept prea mult, eu folosesc cartofi mici, din aia ziși 'de dat la porci', care-s gata în circa juma' de ceas.

Recomand călduros a se manca unși cu unt și presărați cu sare, iar pentru a aluneca mai ușor pe gat, cu moare de curechi sau, pentru urechi mai delicate, zamă de varză murată.