Eu, porcul şi punga magică

Dragilor, nu ştiu cât o fi de sănătoasă, dar e sigur pentru bucătari leneşi şi începători... Are indicaţii preţioase de gătit pe ambalaj, se pare că face şi prăjituri, şi orice pui în ea se coace şi rămâne fraged.
Azi am cumpărat o pecie de porc (care, la mine-n sat, e muşchiul ala lung, cunoscut şi sub numele de "muşchiuleţ"). Mureşan nu o vinde decât întreagă, aşa că m-am ales cu mai multă carne decât voiam (vreo 500 g).
Am aruncat-o în punga magică (din aia fără condimente, se găseşte prin toate supermarketurile), cu morcovi, usturoi, şi un pahar de vin, după ce am dat-o prin sare, chiper şi cimbru. A stat la cuptor vreo 40 de minute.
Dacă aveţi din ce să faceţi piureu de cartofi, faceţi. Dacă nu, puneţi ce garnitură vă sună bine. Eu o să o fericesc cu o salată de roşii de la mama.

Poftă bună, lene mare.

cum să congelezi vinetele perfecte

Se iau douăzeci și ceva de kile de vinete, o mamă, o cumnată, un nepot harnic la spălat vinete (pretext perfect de jucat cu apa), un frate inventiv și cu simț practic, două beri și doi litri de apă plată.

Se spală vinetele împreună cu nepotul, se coc pe plita improvizată de frate (nu uităm de hidratare, da?), se curăță la o poveste cu mama (aici intervin berile sau ce-aveți prin casă) și cumnata, se lasă la scurs peste noapte, se pun în pungi și se congelează.

Bineînțeles că personajele pot fi alese după gustul fiecăruia. Esențial e să batem din gură, că trece timpul mai repede.

A fost greu?

P.S.: Nu uitaţi să gustaţi fiecare vânătă în parte, când o curăţaţi. Nu ştiu să explic gustul vinetelor bune, dar alea ne-bune au un gust oribil, acru, amar, iute şi înecăcios, în acelaşi timp. E imposibil de uitat şi de ratat.

ficat cu vin și cimbru

Sau altă rețetă bețivă cu ficați (pentru 3-4 persoane), pentru cei care preferă vinul, berii.

Ingrediente:
200-300 g ficat (de pui, porc, vită, ce vă place)
1-1,5 pahare de vin sec (eu folosesc alb, pentru că din ăsta am, de obicei, dar nu tușește nici dacă-i roșu, ba dimpotrivă)
2 lingurițe de muștar
2-3 linguri de smântână grasă, care să nu se brânzească (preferata mea e cea fermentată, de Colțești)
cimbru, sare, piper
2 linguri de unt

Topim untul și apoi prăjim ficatul, la foc mediu spre mic. După ce a început să se rumenească, adăugăm muștarul, amestecăm, iar apoi turnăm vinul și îl lăsăm să scadă.

Dacă n-ați mai gătit cu alcool și nu vreți să gustați o mâncare bețivă, mirosiți aburul. Dacă mirosul e înțepător, înseamnă că încă nu s-a evaporat alcoolul și mai trebuie să fiarbă. Aceeași metodă se aplică și când gătiți cu oțet balsamic, care nu-i de gustat înainte de-a fi complet fiert.

După ce-a scăzut vinul și s-a evaporat alcoolul, adăugăm smântâna, cimbrul, sarea și piperul, amestecăm de două ori și punem ce ne-a ieșit pe masă, împreună, de exemplu, cu un piureu de cartofi sau țelină.

PS: nu uitați, ficatul se sărează doar la sfârșit. Altfel, devine amar.

OZN-uri din dovlecei

Azi am dat cu nasul printre poze și am găsit unele cu o bunătate de vara trecută (anul ăsta încă n-am găsit farfurii zburătoare, dar mai este vreme). Acuma, daca nu vă iese, dați vina pe mine, că oi fi uitat ce-am făcut...

Ingrediente (în funcție de foame, cam pentru 2-3 persoane):

2 dovlecei din soiul Patison, cam de o palmă de soț în diametru (dacă soțul e baschetbalist sau pianist, mai reduceți cu vreo 2-3 cm diametrul)
300 g brânză (frământată, de burduf, iute ori puturoasă, de care-aveți)
1/2 lingură cimbru
1-2 felii de pâine muiate-n apă sau, si mai bine, în vin
1 pumn de bureți deshidratați
Sare și piper, evident


Mai întâi și mai întâi, scoatem semințele. Apoi, cu grijă, răbdare și o lingură, scobim cât mai mult din pereții dovlecelului și păstrăm miezul. Ideal ar fi să nu spargem pereții, că pierdem extratereștrii.
Opărim tărtăcuțele golite vreo 3-4 minute, le scoatem cu spumiera și le punem să se scurgă de apă.
Între timp, amestecăm brânza, cimbrul, pâinea, bureții deshidratați rehidratați și miezul de dovlecei. Adăugăm sare și piper.
Umplem dovleceii, le facem moț din felii de roșii, îi dăm la cuptor vreo 30 de minute, îi scoatem, îi lăsăm la răcorit și îi mâncăm cu poftă bună.

Întoarcerea fleicii

Fiindcă bucătarul leneș trece printr-o perioadă ușor obsesivă și, pe deasupra, toată pregătirea preliminară durează 5 minute, cu spălatul cartofilor cu tot, zisul bucătar leneș vă prezintă:

Ingrediente:
fleică (cunoscută și sub numele de piept fără os prin unele măcelării), cu șoricul pe dânsa
cartofi roșii, medii spre mici
sos Worchestershire 
sare, piper, chimen măcinat



pentru rezultatul prezentat, fleica, bucată întreagă, a fost dată prin sos, sărată, pipărată și închimenată.
a fost proptită deasupra unei tăvi, pe instalația prezentată aici, iar lângă tavă s-au dat la copt cartofii, vreo 30-40 de minute. timpul de coacere e orientativ, pentru că variază în funcție de cantitatea de fleică.

Tartă, aproape Tatin

Să nu ziceți că am mințit (cum că eu nu fac prăjituri). N-am facut-o eu, ci un alt leneș, cel puțin la fel de leneș ca mine și la fel de gurmand.

Așadar, se ia o piatră în gură (eu) și se explică.

Ingrediente:


6 ouă
6 + 3-4 linguri de zahăr
6 linguri de făină
unt, cam cât o nucă
cca. 1/2 kg mere

Merele se curăță și se taie în optimi/sferturi (în funcție de dimensiune). Eu le-aș fi spălat doar, dar n-am fost eu cofetarul. Așa că zic mulțam de masă și nu comentez.

Cele șase ouă se împart în gălbenușuri și albușuri. Albușurile se bat spumă 6 linguri de zahăr, se adaugă făina (tot 6 linguri), iar apoi gălbenușurile.


Merele se presară cu cele 3-4 linguri de zahăr rămas și se așează în tava unsă cu unt.

 Rezultatul e acesta. Foare bun, moderat de dulce, cu fruct mult și aluat mai puțin și mai dens.

fleică, și aşa, și pe dincolo

așadar, preaiubiți leneși, am primit ceva fleică (bucată întreagă, mai mult cărnoasă decât grasă), uscată și congelată în afumătoare la văru-meu.
dacă n-aveți văr la munte, unde temperatura nu crește peste 0°C din decembrie până-n martie, cumpărați fleică de la magazin, cam câte felii vă trebuie (2 pentru fiecare mesean adult, dacă mă întrebați pe mine). prin Cluj o găsiți și sub numele de 'friptură de Turda' (știți voi, carne multă, grăsime mai puțină, straturi alternative, șorici).

aşa 

(cca. 30 de minute)

fleică (2 felii de căciulă)

sare

chimen măcinat

2-3 linguri oțet balsamic

zahăr

în varianta 'aşa', fleica a stat la foc mic, sărată și dată cu chimen măcinat, în tigaia de tuci (dacă n-aveți, încercați cu o tigaie-grătar, iese la fel de bine), cam câte 7 minute pe fiecare parte, iar apoi, pentru 'fața comercială', a mai stat câte 2 minute pe fiecare parte, la foc mare, s-au turnat peste ea 3 linguri de oțet balsamic, o pișcătură (cât prinzi între trei degete) de zahăr, a fost tăvălită în acest sos, după care s-a mâncat cu poftă și salată de ardei copți.
dacă mai aveam chef de făcut garnitură, probabil aş fi pus fasole verde, sotată cu puțin unt, sare și piper.

pe dincolo
(cca. 30 de minute)

fleică (2 felii de căciulă)
sare
piper
sos Worchestershire


'pe dincolo', fleica sărată, pipărată și tăvălită în puțin sos Worchestershire a ajuns la grill, în cuptor, pe o improvizație dintr-o tavă, 4 frigărui de bambus și ceva folie de aluminiu, ca în poză.

am avut o tentativă de a coace și felii de cartofi în aceeași tavă, dar, pare-se, ar fi trebuit să îi pun concomitent cu carnea, ori în strat mai subțire. unele felii au rămas cam crude, dar arătau frumos în poză...