fleică, și aşa, și pe dincolo

așadar, preaiubiți leneși, am primit ceva fleică (bucată întreagă, mai mult cărnoasă decât grasă), uscată și congelată în afumătoare la văru-meu.
dacă n-aveți văr la munte, unde temperatura nu crește peste 0°C din decembrie până-n martie, cumpărați fleică de la magazin, cam câte felii vă trebuie (2 pentru fiecare mesean adult, dacă mă întrebați pe mine). prin Cluj o găsiți și sub numele de 'friptură de Turda' (știți voi, carne multă, grăsime mai puțină, straturi alternative, șorici).

aşa 

(cca. 30 de minute)

fleică (2 felii de căciulă)

sare

chimen măcinat

2-3 linguri oțet balsamic

zahăr

în varianta 'aşa', fleica a stat la foc mic, sărată și dată cu chimen măcinat, în tigaia de tuci (dacă n-aveți, încercați cu o tigaie-grătar, iese la fel de bine), cam câte 7 minute pe fiecare parte, iar apoi, pentru 'fața comercială', a mai stat câte 2 minute pe fiecare parte, la foc mare, s-au turnat peste ea 3 linguri de oțet balsamic, o pișcătură (cât prinzi între trei degete) de zahăr, a fost tăvălită în acest sos, după care s-a mâncat cu poftă și salată de ardei copți.
dacă mai aveam chef de făcut garnitură, probabil aş fi pus fasole verde, sotată cu puțin unt, sare și piper.

pe dincolo
(cca. 30 de minute)

fleică (2 felii de căciulă)
sare
piper
sos Worchestershire


'pe dincolo', fleica sărată, pipărată și tăvălită în puțin sos Worchestershire a ajuns la grill, în cuptor, pe o improvizație dintr-o tavă, 4 frigărui de bambus și ceva folie de aluminiu, ca în poză.

am avut o tentativă de a coace și felii de cartofi în aceeași tavă, dar, pare-se, ar fi trebuit să îi pun concomitent cu carnea, ori în strat mai subțire. unele felii au rămas cam crude, dar arătau frumos în poză...

cum n-am făcut eu consomme

aseară, pe când supa cu găluşte fierbea foarte încet, conform rețetei, pe aragaz, eram tare avântată în a o limpezi cu metoda pentru consomme.
azi, după un sfert de oră de documentare și răs-documentare, am descoperit că-i prea mare bătaia de cap (faci un piure de carne, legume și albuș de ou, turnate-n supă şi lăsate să fiarbă foaaaaaaaarte încet şi la foc foaaaaaaaaarte mic, sub supraveghere, după care faci gaură în capacul care se formează din maglavaisu' ăsta și scoți supa cu polonicul, cu prea multă răbdare) și că îmi depășește limita de ședere lângă aragaz, de 30 de minute.
aşa că am luat filtrul din plastic, nefolosit, de la cafetieră (nu-mi place cum filtrează cafeaua), și-am trecut supa prin el.
și-am strigat: miraaaaaaacoooooool.
PS: evident că nu voi mai putea filtra cafea prin el, da' ce-mi pasă, e un sacrificiu minor.

salata de 'ce-ai în frigider' (1)

sau salată de nu mai trage mâța de coada, fă o mâncare leneșă și treci la muncă.
azi, în loc să compensez pentru ce n-am muncit în timpul săptămânii, am jucat jocuri detective. aşa că m-a pălit foamea, și, concomitent cu ea, rușinea de a nu-mi fi făcut treaba.


pe scurt, urmare a acestor două evenimente, am dat cu nasul prin frigider, am descoperit doi cartofi roșii, numa' buni de fiert, două ouă ecologice și vreun pumnișor de măsline. la care, dacă aveam, aş fi adăugat piept de pui la grătar, cu sare, piper şi oregano, castraveți muraţi, iar dacă aveam şi musafiri, ceapă verde (mie nu-mi place combinația ceapă-cartofi, da' pentru cine merită, fac eforturi).
în rest, fiert cartofii, fiert ouăle, răcit și curățat și unii şi altele, sub nasul mamei (virtual, că de când a greşit butonul, ne tratăm doar cu videoconferinţe). amestecat cu sare, piper şi ulei de măsline.
mâncat cu poftă bună, de care vă urez şi vouă la mâncarea asta extrem de leneşă.